RELIGIE

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului

Este situată în cimitirul oraşului şi a aparţinut de la început ortodocşilor din Sebeş. Mai este cunoscută şi sub numele de Biserica Veche sau biserica din cimitir. A fost ridicată, din cărămidă, între anii 1778 şi 1783, în apropierea unei biserici mai vechi, din care, în prezent, se mai păstrează doar absida, transformată în criptă.
Este o biserică masivă, de tip sală, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, acoperită cu o boltă semicilindrică, cu penetraţii şi o absidă semicirculară.
Pe latura de vest a acesteia se găseşte un turn clopotniţă. La jumătatea laturii de sud, în dreptul portalului de acces în navă, biserica a fost înzestrată cu un mic pridvor, pentru o intrare secundară în biserică. Pictura murală, care se păstrează în prezent în absidă a fost realizată de pictorul Sava Henţia (1848-1904).

Biserica cu hramul Învierea Domnului

Amplasată în apropierea bisericii greco-catolice, dar pe malul stâng al râului Sebeş, a fost construită de credincioşii ortodocşi ca urmare a creşterii populaţiei la începutul secolului al XIX-lea. Biserica a fost construită între 1818 şi 1827 prin contribuţia comunităţii şi prin eforturile protopopului Zaharie Moga şi ale fratelui său Vasile Moga, fără a beneficia de sprijinul Cassei alodiale a oraşului, cum s-a întâmplat în cazul celei greco-catolice. Lucrările au început în 1819, când s-a pus piatra de fundare, apoi au continuat cu dificultăţi în anii următori. Lucrările s-au încheiat în 1824, dar biserica nu era terminată, lipsindu-i dotările necesare desfăşurării serviciului religios. Turla bisericii nu era acoperită cu tablă de aramă, trebuia zugrăvită tâmpla, nu erau montate uşile şi ferestrele etc. Însă, până în anul 1827, aceste neajunsuri au fost remediate, biserica fiind pregătită acum pentru sfinţire. Slujba de sfinţire a bisericii a avut loc în 21 octombrie 1828, cu participarea episcopului Vasile Moga.

Biserica reformată calvină

În anul 1903, în cartierul sudic al oraşului a fost construită o biserică a credincioşilor reformaţi calvini. Ea ocupă o parcelă de mari dimensiuni situată în apropierea colţului de sud-vest al incintei oraşului interior, pe care era amenajată o grădină în anul 1890 ce aparţinea Ocolului silvic. Este o biserică de tip sală alcătuită din navă, absidă poligonală şi un turn-clopotniţă adosat laturii opuse altarului. Orientarea bisericii este una neobişnuită având absida dispusă spre sud-est, iar turnul spre nord-vest.
Acoperişul, articulat, cuprinde sub apele sale întreaga construcţie. Turnul are trei niveluri marcate de bandouri profilate, cu deschideri de ferestre de dimensiuni şi forme variate. Cele ale ultimului nivel au dimensiunile cele mai mari şi forme ce amintesc de neogotic. Fleşa turnului, ascuţită, este confecţionată din tablă.

Biserica cu hramul „Schimbarea la Față” (Biserica din Greci)

La începutul secolului al XIX-lea, veche biserică greco-catolică din cimitir este abandonată, iar comunitatea, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob, al „Casei alodiale” a oraşului şi a locuitorii macedo-români din cartierul „Greci”, îşi construieşte un alt edificiu de cult cu hramul Schimbarea la Faţă, în cartierul negustorilor macedo-români sau „în Greci”.

Numărul redus al credincioşilor şi insuficiența fondurilor fac ca biserica să fie slab întreţinută de-a lungul anilor. Un contract încheiat între antreprenorul Augustin Batenţian din Alba Iulia şi reprezentanţii bisericii greco-catolice, din Sebeş, din 30 mai 1905 menţionează efectuarea unor lucrări la zidul bisericii, iar altul despre repararea acoperişului.

Construită în întregime din cărămidă, biserica are o lungime de 22 x12,5m. În plan, clădirea este o biserică sală formată dintr-un pronaos suprapus de turnul-clopotniţă cu înălțimea de 30 m., nava dreptunghiulară şi un altar semicircular la interior şi poligonal la exterior. Altarul este acoperit cu o semicalotă străpunsă de penetraţiile ferestrelor. Orientarea construcţiei pe axa nord-sud permite ca intrarea în biserică să se facă direct din stradă printr-un portal dreptunghiular de piatră, profilat simplu. În interior, alături de stâlpii masivi şi scunzi care delimitează pronaosul de naos, pilaştrii supli articulează pereţii navei, susţinând arcurile bolţilor decorate la origine cu un motiv de panglici împletite asemănător cu meandrul baroc desfăşurat pe balustrada tribunei, de o parte şi de alta a stemei episcopului-ctitor Ioan Bob. La îmbogăţirea plasticii interiorului mai contribuie iconostasul şi amvonul din lemn, ambele piese cu arhitectura originală de inspiraţie clasicistă. Realizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictura catapetesmei a suferit intervenţii ulterioare (în 1930), pierzând aproape în totalitate puţinele calităţi pe care presupunem că le-ar fi avut. Exteriorul bisericii atrage atenţia prin bogăţia şi varietatea elementelor de articulare ale faţadei principale, tratate în spiritul barocului târziu. Biserica a fost terminată la 11 iunie 1818 şi a fost sfinţită de episcopul Ioan Bob.